frica de a fi văzut sau frica de a vedea

 de când am avansat în vârstă. adică de când am început să îmbătrânesc, tot am colegi tineri. din ce în ce mai tineri decât mine. și este normal. învăț multe de la ei, mă distrez cu ei, însă nu pot să nu remarc faptul că, în ciuda mijloacelor de comunicare din ce  în ce mai avansate pe care le au la dispoziție, comunică din în ce mai greu. parcăe le este frică unuia de celălalt. sunt suspicioși, își pun fel de fel de întrebări, au îndoieli etc. că de ce mă urmareșste pe instagram, ca de ce mă urmareșste pe linkedin.com, că de ce mă urmărește pe facebook? păi, coaie, de aia ți-ai făcut conturi pe toate rețelele sociale, ca să fii văzut, nu c să te ascunzi sub masă... bucură-te că te urmăresc oamenii... 

mai mult decât atât, la una din firmele la are am lucrat în ultimii ani, am auzit o nerozie și mai mare, venind din partea unei fufe de la HR, una al cărui job era să recruteze. mă ruga pe mine să mă uit pe profilul unor candidatți pe linkedin, de frică să nu cumva să vadă ăia că ea se uită pe pagina lor, de parcă s-ar fi uitat pe fereastra de la baia în timp ce ăia făceau duș. fraților, surorilor, veniți-vă-n fire, ce plm?