catch-up după 6 ani

wow... șase ani de când n-ma mai scris nimic aici. șase ani în care s-au întâmplat multe, bune și rele. am schimbat trei joburi, am divorțat, a murit mama, mi-am cumpărat casă nouă din cea veche, casă pe care o știu de când mă știu pe mine însumi, căci este apartamentul lui Matana, cel din Vatra Luminoasa. am cumparat apartamentul din banii rămași de pe urma divorțului. casa din Nadeș am platit-o timp de 16 ani cu circa 550euro pe lună, deci o bagatelă de cam 105.000 euro, doar pentru a locui într-o casă dintr-o zonă murdară, departe de oraș, cu o curte care se inunda la cea mai mică ploaie și care nu a putut fi folosită pentru grătar decât de vreo două ori, căci soarele era prea puternic vara, după prânz, pentru a putea fi folosită terasa din spate, chiar și după ce am închis-o.

mama a plecat anul trecut pe 11 aprilie 2024, iar eu, de atunci, nu nu am vărsat nicio lacrimă. cineva care m-ar vedea din afară, ar putea spune că sunt indiferent, că nu-mi pasă sau, mai rău, că mă bucur de plecarea mamei. nimic mai fals și mai puțin real. cred că dacă dau drumul la lacrimi, nu mă mai opresc. am atât de multe chestii de reglat cu mama, că nu mi-ar ajunge nici măcar dublul anilor care mi-au mai rămas de trăit. relația cum mama a fost, de când ma știu, una de hai să te încalec din partea ei si de mai lasă-mă-n pula mea în pace din partea mea. mama a fost bună cu mine, dar a fost și rea. și, de multe ori, a fost rea cu bună știință. răutatea ei de mai bine de treizeci de ani la adresa Sandei a dus la divorț. că nici Sanda nu a fost vreo sfântă din punctul ăasta de vedere, asta este altă poveste, la care voi reveni.

desenul de mai jos ilustrează, oarecum palid, cam cum este viața mea in aceste clipe/minute/zile/luni.