cu rușii în coastă

 cred că puțină lume de pe la noi, pe dâmbovița, își dă seama că trăim un moment istoric de cotitură, care ne va inluența viața cel puțin până moare putin: americanii încep, ușurel, să se dezică de noi. și, până la urmă, cine i-ar putea condamna. i-am așteptat, ca cerșetorii, 40 de ani, iar acum, cân văd și ei cât îi costa să hrănească tot estul europei, cam încep să dea bir cu fugiții. tare mă tem că abia peste un an sou doi vom vedea cât de bună a fost decizia de a o crește pe mara in spiritul plecării din românia. iar asta pentru că marea britanie va rămâne, orice s-ar spune, marea britanie. și este mai bine să stai cât mai departe de javrele astea de ruși. mă gandesc acum si la amza, care nu este din aceeași plămădeală cu mara. este mai mămos, este super atașat de ai lui si cred că o eventuală plecare din țara, voită sau forțată, l-ar marca mult. unless ar pleca împreună cu ai lui. dar nu o vă eu pe oana luând o asemenea decizie.